Planta, înaltă de 10-40 cm, prezintă tulpini fistuloase, acoperite cu peri scurți. Frunzele inferioare sunt lung pețiolate și ovat - triunghiulare, cele mijlocii prezintă un pețiol mai scurt decât limbul și sunt ovat-lanceolate, în timp ce frunzele superioare au pețiolul foarte scurt și sunt alungit-lanceolate. Florile, zigomorfe au un diametru de aproximativ 2 cm. Caliciul este constituit din 5 sepale. Corola, de aproape două ori mai lungă decât caliciul, este formată din 2 petale superioare violete, galbene sau albe, 2 petale laterale, galbene sau albastre și o petală inferioară, galbenă cu 5-7 dungi de culoare închisă și margini violete, terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Fructul este o capsulă dehiscentă.
Produsul vegetal este lipsit de miros și prezintă gust mucilaginos, dulceag.
Compoziție chimică:
- acid salicilic și derivații săi;
- acizi polifenolcarboxilici (trans-cafeic, trans- si cis-p-cumaric, gentizic, protocatehic);
- mucilag;
- taninuri ;
- flavonoide;
- antocianozide;
- carotenoide (violaxantina, zeaxantina);
- cumarine (umbeliferona);
- saponozide triterpenice pentaciclice;
- acid ascorbic, α-tocoferol, urme de ulei volatil și alcaloizi (violina).
- în medicina populară se utilizează ca depurativ.
- diuretic (crește excreția ionilor de clor, fără să influențeze volumul urinii);
- acțiune expectorantă;
- diaforetic;
- purgativ.
Indicații:
- tratamentul reumatismului, artritei și aterosclerozei;
- adjuvant în tratamentul unor afecțiuni dermatologice (prurit, acnee, eczeme, impetigo);
- tratamentul unor afecțiuni respiratorii (tuse convulsivă, etc).
Mod de utilizare:
- peste 1,5 g produs vegetal fin pulverizat se aduce 150 ml apă la fierbere sau produsul vegetal se pune direct în apă rece care apoi se aduce la fierbere; se filtrează după ~ 10 minute.
- se recomandă 3 căni de ceai pe zi. - produsul vegetal ca atare și extractele obținute din acesta intră în compoziția unor preparate cu acțiune antitusivă, tonică.
Bibliografie:
1. Komorovski T. et. al., Herba Polonica, 1983, pag, 29;
2. Manez S., Villar A., Pharmazie, 1988, pag. 44, 250;
3. Scopke Th. et. al., Sci. Pharm., 1993, pag. 145;
4. Stănescu U., Miron A., Hăncianu M.,Aprotosoaie C., 2004 - Plante medicinale de la A la Z; Monografii ale produselor de interes terapeutic, vol II: J - Z;pag. 610-612.
despre tataneasa nu aveti?
RăspundețiȘtergereUrmează să mai publicăm conținut. Cu siguranță în curând vom publica informații și despre tătăneasă!
RăspundețiȘtergereO zi frumoasă!