Angelica archangelica - Angelica

Reprezintă rădăcinile (Angelicae radix) recoltate de la specia Angelica archangelica L., din familia Apiaceae, denumită popular angelică sau anghelină. Produsul vegetal se prezintă sub forma unor rădăcini ramificate, dure, cu numeroase striuri la suprafață, de culoare brun-negricioasă. Mirosul este aromat caracteristic, iar gustul iute. Recoltarea rizomilor cu rădăcini se face la sfârșitul verii - începutul toamnei (august-octombrie) sau primavara (aprilie-mai).

La recoltare trebuie avut în vedere posibilitatea confuziei cu Angelica sylvestris L., care se întâlnește, de asemenea în flora spontană și care se deosebește de Angelica archangelica, prin aceea că are tulpina purpurie și nu verde, nervurile de pe fața frunzei sunt fin păroase, iar florile, albe sau purpurii, sunt organizate în umbele semiglobuloase.

Ammi visnaga - Khella

Reprezintă fructele speciei Ammi visnaga Lam. (Daucus visnaga L., Apium visnaga Grantz.) din familia Apiaceae; în țările arabe este cunoscută sub denumirea de khella. 

Este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge 80 cm înălțime. Frunzele sunt bi- sau tri penat sectate; au o culoare verde deschis. Florile sunt albe și grupate în umbele compuse. Fructele sunt diachene formate din două mericarpe, de regulă separate; sunt ovoide, recurbate și au suprafața neteda și glabra. Fiecare mericarp prezintă cinci coaste și șase valecule. Coastele sunt filiforme; în dreptul valeculelor se află bandelete îngroșate spre vârful fructului; în masa au culoare brun-cenușie. Au un gust slab amar și aromat, iar mirosul este ușor aromat. 

Ammi majus

Produsul vegetal (Ammi majoris fructus) reprezintă fructele recoltate de la specia Ammi majus L. din familia Apiaceae. Fructele sunt diachene prevăzute cu un stilopod alungit; coastele nu sunt proeminente, iar în dreptul valeculelor prezintă urmele unor coaste secundare. Au dimensiuni foarte reduse de 1-2 mm. sunt de culoare cenușie și prezintă numeroase verucozități pe suprafața. Nu prezintă miros, iar gustul este dezagreabil, ușor amar. 

Compoziție chimică:

 -furanocumarine;

-  flavonoide;

 - taninuri;

-  mucilagii;

 - ulei volatil. 

Podophyllum peltatum

 Reprezintă rizomii speciei Podophyllum peltatum L., din familia Berberidaceae.

Produsul vegetal se prezintă sub forma de fragmente de rizomi, de forma cilindrică, netede, drepte sau ușor recurbate, cu noduri proeminente din loc în loc și cu un capăt mai voluminos; la partea superioara se observă urma tijei aeriene sub forma unei cicatrici crateriforme. Fractura este netedă și făinoasă. Culoarea este cenușie, brună sau roșcată; gustul este amar, iar mirosul slab caracteristic. 

Podophyllinum/Podophylli rhizoma (podofilina) este o pulbere amorfă, de culoare galben-verzuie deschis până la brun deschis, cu aspect strălucitor sau mat; gustul este puternic amar, iar mirosul este asemănător celui de lemn dulce. 

Arctium lappa - Brusture, Lipan, Scaiul oii

Produsul vegetal este constituit din rădăcinile speciei Arctium lappa L. (Arctium majus Bernh.) din familia Asteraceae, denumită popular brusture, lipan, scaiul oii. Produsul vegetal se poate confunda cu rădăcinile speciei Atropa belladonna L. ( Familia Solanaceae - mătraguna) Este o plantă bienală care poate atinge 1 m înălțime, cu frunze acuminate, ovate și capitule constituie din flori tubulare roșietice înconjurate de bractee verzi care se termină printr-un apendice cu vârful ascuțit și încovoiat.

 Produsul vegetal este constituit din fragmente de rădăcini dure, fibroase, rugoase, cu zbârcituri longitudinale pe fața externă; are o culoare brună până la negricioasă. Gustul este dulceag-mucilaginos, apoi amar. 

Aesculus hippocastanum - Castan sălbatic, Castan porcesc

Produsul vegetal (Hippocastani semen) este constituit din semințele speciei Aesculus hippocastanum L. din familia Hippocastanaceae, cunoscută sub denumirea de castan sălbatic sau castan porcesc. Fructul, o capsulă cu numeroși spini, conține 1-3 semințe sferice, lucioase, grele și dure. Diametrul semințelor nu depășește 2-3 cm. la exterior au o culoare brun-castanie și prezintă o pată mare, albicioasă corespunzătoare hilului; la interior au o culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. Prezintă un gust amar, neplăcut și sunt lipsite de miros. 

Specia este originară din nordul Greciei, Iran, Caucaz, nordul Italiei și se cultivă în scop ornamental atât  în Europa, cât și în America de Nord.

Ginsengul - Stiați că...?

O serie de specii congenere ale ginsengului sunt utilizate în medicină:

-rădăcinile specie Panax quinquefolium  (Ginseng american); 

-rădăcinile de Panax notoginseng;

-rădăcinile specie sălbatice Panax japonicus (Ginsengul japonez). 

 Dependent de modul de prelucrare, după recoltare, există două sortimente de ginseng:

 - Ginsengul alb;

 - Ginsengul roșu. 

Panax quinquefolius

Ginsengul alb se obține prin supunerea rădăcinilor proaspăt recoltate unei operații de albire cu dioxid de sulf și apoi uscării la soare sau în etuve la 100 - 200° C. În acest mod rădăcinile devin de culoare alb gălbuie. 

Pentru obținerea ginsengului roșu, rădăcinile proaspete sunt supuse acțiunii vaporilor de apă la 120- 130 °C aproximativ 2-3 ore, iar apoi sunt uscate. Produsul vegetal cu aspect sticlos, prezintă o culoare roșietică (ca a caramelului). Avantajul ginsengului roșu este acela de a fi mai rezistent la atacul fungilor și viermilor.