duminică, 19 februarie 2012

Arthemisia absinthium - Pelinul


Produsul  vegetal  reprezintă somitățile înflorite recoltate de la specia Arthemisia absinthium  L. din familia  Asteraceae, denumită popular pelin, pelin mic, peliniță.
Specia este originară din regiunile uscate ale Europei și Asiei.
Planta, un subarbust care poate atinge 1 m înălțime, se recunoaște ușor după florile mici și galbene dispuse în panicule ramificate. Frunzele superioare sunt sinple și sesile devenind, către mijlocul tulpinei, pețiolate. Pe ambele fețe frunzele au o culoare cenușie- argintie. De fapt, întreaga plantă are un aspect catifelat, cenușiu-verziu datorat perilor tectori. Fructul este o achenă.
Gustul produsului vegetal este un puternic amar și aromat, în timp ce mirosul este aromat, caracteristic.


Compoziție chimică 
principii amare
- ulei volatil
- derivați flavonici,
- acizi polifenolcarboxilici.


Acțiune
-tonic amar
-stomahic pentru stimularea apetitului
-efecte carminative
-efecte colagoge
-efecte spasmolitice
-vermifug în oxiurază

La sfârșitul secolului  al XIX –lea, începutul secolului XX, în țările meditaraneene a fost la modă așa-numitul Absinth, o băutură alcoolizată din pelin, care se consuma ca aperitiv în localuri. Efectul aperitiv era în realitate redus (alcoolul acoperind în mare parte gustul amar și inhibând secreția gastrică, dar datorită conținutului în tuionă - neurotoxică) consumatorii înrăiți de Absinth  au dezvoltat o serie de efecte neurologice care au condus la interzicerea acestuia în localuri.
Din același motiv nu se combină cu siropul , sucuri dulci de fructe, zahăr sau alți corectori de gust și se administrează la temperatura camerei.
Întotdeauna trebuie respectat dozajul, deoarece o supradoză taie pofta de mâncare, în loc să o stimuleze.


Contraindicații:
- extractele de Absinthii herba  nu se administrează  în ulcer gastroduodenal  deoarece stimulează secreția gastrică.


Efecte adverse:
- administrate în doze mari, extractele hidroalcoolice determină vomă, diaree severă, retentive urinară, convulsii; toxicitatea se datorează, în primul rând, tuionei din uleiul volatil care este neurutoxică provocând convulsii.


Mod de utilizare:
- intern: extracte apoase (infuzie, decoct) și extracte hidroalcoolice;
- extern: în tratamentul oxiurazei se administrează sub formă de clisme sau băi cu fiertură de pelin, asociat cu mușetel; prin băi sau comprese sunt rapid ameliorate plăgile purulente.


Produsul vegetal ca atare și extracte fluide sau uscate intră în componența multor preparate utilizate în tratamentul unor disfuncții gastrointestinale și biliare.


Bibliografie: 
1. Arnold W. N., Am. Med. Assoc, 1988, 260
2. Bohn I. U., PTA  heute, 1993, pag. 7
3. Mocanu Ș., Răducanu ,D. – Plantele medicinale –tezaur natural în terapeutică, 1986 .  pag. 127
4. Stănescu U., Miron A., Hâncianu M., Aprotosoaie C., Plante medicinale de la A la Z: Monografii ale produselor de interes terapeutic , Vol. 1 A-I ,2004, pag.. 2-5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu