Aloe, Sabur

Aloe barbadensis

Aloe reprezintă produsul obținut prin concretizarea sucului care rezultă din autopresarea frunzelor de Aloe barbadensis Miller (care generează sortul comercial Aloe de Barbados sin. Aloe de Curaҫao, Aloe de Venezuela) și Aloe ferox Miller (care generează sortul comercial Aloe de Cap sin. Aloe africană); ambele specii aparțin familiei Aloaceae sin. Asphodelaceae. 

Aloe barbadensis

Specia este adesea folosită în fitoterapie de la începutul secolului I e.n., fiind menționată în Noul Testament (Ioan 19:39 Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe.... ).

Aloe barbadensis Miller originară din Africa, este cultivată pe scară largă în America, mai ales Venezuela și în vestul Indiei. Produsul vegetal este exportat prin portul Curaҫao. În prezent specia este mult cultivată în regiunile subtropicale ale Statelor Unite ale Americii (Florida, Texas) pentru așa numitul gel de Aloe vera, utilizat în cosmetică sau prelucrat în suplimente nutritive, dar și la prepararea unor băuturi. 

Aloe ferox Miller este cultivată pe scară largă în sudul și estul Africii. 

Aloe ferox

Speciile de Aloe sunt plante xerofite care ating 2-3 m înălțime. Frunzele sunt groase, cărnoase, acoperite de o cuticulă dezvoltată și cu spini pe margini; pot atinge 50 cm lungime. 

Aloe sau saburul reprezintă un produs de prelucrare a sucului aloifer rezultat prin autopresarea frunzelor de Aloe tăiate. În acest scop, sucul de presare se concentrează fie prin evaporare rapidă la foc deschis, până la consistență siropoasă, după care se toarnă în canistre, unde se concentrează în continuare, prin evaporare, când rezultă așa-numita Aloe lucida, fie se evaporă încet, la soare, când cristalizează aloina, produsul căpătând un aspect mat, de culoare brună,asemănătoare ficatului, din care cauză se numește Aloe hepatica. 

Pe piața farmaceutică se disting , dependent de proveniență și compoziție chimică, două sorturi comerciale: Aloe de Cap și Aloe de Barbados. În Europa medicamentele care circulă pe piața farmaceutică conțin aproape exclusiv extracte din Aloe de Cap, și doar în mică măsură, produsul vegetal în sine. 

Aloe ferox

Compoziție chimică 

Aloe de Cap 

-hidroxiantracen-derivați: aloinele A și B 

-derivați cromonici (aloerezine A, B, C )

Aloe de Barbados 

-hidroxiantracen-derivați : aloinele A și B 

-aloe-emodol 

-rezina – constituită din derivați cromonici. 

Acțiune

- administrat în doze de 10-20 mg, Aloe dezvoltă efecte tonic stomahice și colagoge;

- în doze de 50 de mg pentru Aloe de Barbados și Aloe de Cap provoacă laxație în timp ce la dozele ce depășesc 250 mg se instalează un efect purgativ drastic (preparatele laxative se administrează seara, înainte de culcare)

Indicații

-tratamentul constipației acute, fisuri anale, hemoroizi, după intervenții chirurgicale la nivel rectal, situații în care se impune o defecare cu scaun moale

-în cosmetică: efecte antiinflamatorii, antibacteriene, hidratante 

-în industria alimentară: pentru obținerea unor preparate fitness. 

Mod de utilizare 

-ca laxativ, în constipație acută, se administrează forme farmaceutice, de regulă cu extract de Aloe, în doză de 20-30 mg pe zi

-Aloe este produsul cu acțiunea laxativă cea mai puternică dintre drogurile cu antranoizi. 

Toxicitate 

-administrat în doză toxică, apar scaune diareeice sanguinolente și afectare renală; se consideră că administrarea a 1 g aloe/zi timp de mai multe zile poate fi letală. 

Contraindicații: 

-nu se administrează în sarcină, afecțiuni renale, ocluzie intestinală, afecțiuni inflamatorii acute intestinale (boala Crohn, colită ulceroasă, apendicită) , menstruație sau la mamele care alăptează. 

Efecte adverse:

-în cazul administrării cronice are loc o pierdere constantă de electroliți, care conduce la instalare unei hipokaliemii (scăderea a nivelului de potasiu din organism), care determină o reducere a peristaltismului intestinal, efectul fiind în final, din nou, constipație;

- pe lângă accentuare constipației, hipokalemia produce: 

• aritmii cardiace, atonie musculară, albuminurie și hematurie;
• se pot induce o afectare renală cronică; 
• pot apărea colici în abdomenul inferior. 

- dacă administrarea se face incidental (nu cronic): în sfera abdominală pot apărea colici; în sarcină pot provoca avort. Interacțiuni medicamentoase: 

- în cazul administrării concomitente a unor medicamente care se resorb greu din intestin (cardioglicozide) absorbția este afectată în plus prin pasajul intestinal accelerat; hipokalemia indusă de abuzul de laxative antranoide accelerează acțiunea cardiotonicelor.

Mod de administrare: 

-sub formă de pulbere sau extract uscat, condiționate în forme farmaceutice lichide sau solide, destinate administrării orale 

-pentru acțiunea tonic stomahică și colagogă, Aloe se folosește sub formă de tinctură.

Bibliografie: 

1. Handa S. S., Chawla A. S., Fitoterapia , 1989, 60, 195. 

2. Stănescu U., Miron A., Hâncianu M., Aprotosoaie C., Plante medicinale de la A la Z: Monografii ale produselor de interes terapeutic , Vol. 1 A-I ,2004, pag.. 25-30.