Allium sativum - Usturoiul

Allii sativi bulbus reprezintă bulbii recoltați de la specia Allium sativum L. familia Alliaceae, denumită popular usturoi.

Specia, larg răspândită, prezintă Frunze plane, liniare și flori albe grupate în inflorescențe umbeliforme; fructul este o capsulă.

Bulbii, cunoscuți mai ales sub numele de ”căpățâni”, sunt formați din 10-15 bulbili alungiți, comprimați pe una sau două laturi, protejați la exterior de frunze albe, tunicate, uscate. Există și o varietate care are frunzele externe tunicate, de culoare roșietică. 

Au o culoare albă sau alb-gălbuie, gust iute și miros caracteristic, pronunțat. 

Compoziție chimică 

-derivați sulfurați 

-flavonozide 

-vitamine (A, B1, B2 ,C ) 

-fitosteroli 

-gliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic, linoleic, meristic.

-alicină; 

-derivați sterolici (erubozide).

Acțiune 

-efect hipolipeminate și hipocolesterolemiante 

-acțiune antiagregantă plachetară 

-acțiune antimicrobiană asupra bacteriilor și asupra fungilor 

-proprietăți hipotensive,

-proprietăți hipoglicemiante,

-proprietăți diuretice, 

Indicații

-infecții gastrointestinale, urinare, respiratorii, din sfera ORL, precum și parazitoze intestinale. 

Mod de utilizare 

-se administrează ca atare sau sub formă de extracte apoase sau hidroalcoolice. 

-extractul apos se poate administra sub formă de clismă pentru combaterea oxiurilor; se pisează un cățel de usturoi și se fierbe timp de 10 minute cu 250 ml apă sau lapte; se lasă să se răcească și se administrează sub formă de microclisme care trebuie să rămână în intestine cel puțin o oră; operația trebuie să se repete după 8 zile; în acest interval se recomnadă administrarea unor ceaiuri care să stimuleze peristaltismul intestinal pentru ca oxiurii să coboare din zonele superioare ale intestinului gros.

-se mai poate utiliza uleiul volatil obținut prin antrenarea cu vapori de apă în doze de 0,02 g de 2-3 ori pe zi.  

Bibliografie: 

1. Balacs T., Aromatherapy , 1993, 5, 24 

2. Bauer R. et. al. Deutsche Apotheker Zeitung, 1993, 133, 4105. 

3. Koch H. P., Deutsche Apotheker Zeitung, 1992, 132, 2103. 

4. Weber N. D. et. al., Planta Med., 1992, 58, 417 

5. Stănescu U., Miron A., Hâncianu M., Aprotosoaie C., Plante medicinale de la A la Z: Monografii ale produselor de interes terapeutic , Vol. 1 A-I ,2004, pag. 20-24.