Angelica archangelica - Angelica

Reprezintă rădăcinile (Angelicae radix) recoltate de la specia Angelica archangelica L., din familia Apiaceae, denumită popular angelică sau anghelină. Produsul vegetal se prezintă sub forma unor rădăcini ramificate, dure, cu numeroase striuri la suprafață, de culoare brun-negricioasă. Mirosul este aromat caracteristic, iar gustul iute. Recoltarea rizomilor cu rădăcini se face la sfârșitul verii - începutul toamnei (august-octombrie) sau primavara (aprilie-mai).

La recoltare trebuie avut în vedere posibilitatea confuziei cu Angelica sylvestris L., care se întâlnește, de asemenea în flora spontană și care se deosebește de Angelica archangelica, prin aceea că are tulpina purpurie și nu verde, nervurile de pe fața frunzei sunt fin păroase, iar florile, albe sau purpurii, sunt organizate în umbele semiglobuloase.

Compoziție chimică: 

- ulei volatil;

- cumarine (umbeliferona, ostol, osteol);

- furanocumarine (angelicina,archangelicina);

- acizi fenolcarboxilici;

- sitosterol;

- acizi grași;

- flavonoide;

- taninuri;

- zaharoză. 

Acțiune:

- proprietăți aromatice;

- proprietăți carminative;

- proprietăți stomahice;

- angelica prezintă o acțiune sedativă asemănătoare clordiazepoxidului.

 Indicații:

- fiind un tonic amar aromat care se utilizează în anorexii, dispepsii cu secreție gastrica insuficientă și chiar în aciditate. 

- uleiul volatil este coleretic și colecistokinetic, antifermentativ contribuind la reducerea acumulării intra gastrice și intraintestinale de gaze, dar și antispastic uterin; 

 - Angelicae radix constituie materia primă pentru obținerea unor lichioruri amare de tipul Boonekamp, Chartreuse;

-  în general se utilizează ca aromatizant în industria alimentară;

- contactul direct al părții aeriene a plantei cu pielea umedă poate declanșa apariția unor fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expusă radiațiilor solare (furanocumarine);

- la administrare internă a unor decocturi de angelică nu exista riscul apariției fotodermatozelor datorită solubilității reduse a furanocumarinelor în apa (atenție la consumul unor cantități mari de băuturi aperitive care conțin angelică). 

 Contraindicații:
- ulcer duodenal;
- ulcer gastric.

Mod de utilizare: 

-produsul vegetal intră în compoziția a numeroase medicamente indicate în afecțiuni ale tubului digestiv;

-decoctul se prepară prin aducerea a ~1,5 g produs vegetal mărunțit sau pulverizat mai grosier în 100 ml apă rece și fierberea amestecului pentru o perioadă scurtă de timp; se recomandă o ceașcă de ceai, neîndulcit și călduț cu jumătate de oră înainte de masă, de mai multe ori pe zi. 

Bibliografie: 

1. Balacs T., Aromatherapy, 1993, pag. 5, 24

2. Mizuno A., și col., Planta Med., 1994, pag. 60, 333.

3. Stănescu U., Hăncianu M., Miron A., Aprotosoaie C., 2004 - Plante medicinale de la A la Z; Monografii ale produselor de interes terapeutic; vol. I: A-I, pag.  42 - 45.

4. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu A., Verzea M., Coșocariu O., 1986 - Tratat de plante medicinale și aromatice cultivate, vol. 1, pag. 102, 104.