Herniaria glabra - Feciorică, Săpunaș

Reprezintă părțile aeriene înflorite recoltate de la speciile Herniaria glabra L. (feciorică, săpunaș) și Herniaria hirsuta L. din familia Caryophyllaceae. Produsul vegetal (Herniariae herba) provine de la exemplare din flora spontană (Herniaria glabra L. crește în zonele temperate ale Europei și Asiei, Herniaria hirsuta L. este răspândită în zonele mediteraneene, nordul Africii și Europa Centrală). 

Plantă, anuală, bienală sau perenă, se prezintă sub forma de tufe  mici cu tulpina repentă, ramificată radiar; de fapt, toate părțile plantei au dimensiuni mici. Frunzele sunt întregi și opuse, iar florile sunt grupate în glomerule dispuse la axila acestora. La Herniaria glabra L. tulpina, frunzele și florile sunt aproape glabre și au  o culoare verde deschis, în timp ce la Herniaria hirsuta L. sunt puternic pubescente și de culoare verde-gri.
Mirosul este plăcut (asemănător celui de cumarină), iar gustul ușor înțepător. 

  
Compoziție chimică:

- saponine hemolizante (derivați ai acizilor medicagenic, gipsogenic, herniariasaponinele I și II); 

-  flavonoide (derivați de cvercetol și izoramnetol;

- cumarine (umbeliferona, herniarina);

- cantități mici de taninuri;

- urme de ulei volatil.

 Acțiune:

 - proprietăți diuretice, spasmolitice;

 - proprietăți antiinflamatoare la nivelul căilor urinare.

 Indicații:

 - tratamentul cistitelor cronice, uretritelor, nefritelor;

 - tratamentul litiazei renale, tenesme ale vezicii urinare. 

Mod de utilizare:

- se utilizează frecvent sub forma de extract apos - amestecul dintre o linguriță produs vegetal și 200 ml apă rece se fierbe câteva secunde, se lasă în repaus 5 minute și apoi se filtrează; pentru creșterea diurezei se recomandă 2-3 căni ceai pe zi;

- unii autori susțin că principiile active se degradează în timpul uscării produsului vegetal și al fierberii acestuia cu apă;
- se recomandă utilizarea produsului vegetal în stare proaspătă și administrarea sub formă de infuzie (nu decoct). 

Bibliografie:

 1. Freiler M. et. al., Scientia Pharmaceutica, 1996, pag. 64, 359

 2.  Klein G., Jurenitsch J., Kubelka W., Scientia Pharmaceutica, 1982, pag. 50, 216.

 3. Reznicek G. et. al., Pharmazie, 1993, pag. 48, 450.

 4. Stănescu U., Miron A., Hăncianu M., Aprotosoaie C., 2004 - Plante medicinale de la A la Z; Monografii ale produselor de interes terapeutic, vol. I: A- I, pag. 284-287.

1.