Ononis spinosa - Osul iepurelui, Sudoarea calului

Reprezintă rădăcinile speciei Ononis spinosa L.,  din familia Fabaceae, având denumirea populară osul iepurelui, sudoarea calului. Specia este un subarbust spinos, cu tulpina de 30-80 cm înălțime, lignificată la bază, ramificată, prevăzută cu frunze de trifoliate.Florile, de tip papilionaceu, sunt dispuse spre vârful tulpinii, la bază unor bractee și sunt de culoare roz. 

Fructul este o păstaie. Rădăcinile de osul iepurelui (Ononidis radix) se recoltează toamna sau primăvara și se usucă; se prezintă sub forma unor bucăți cilindrice, ușor comprimate și răsucite, cu suprafață străbătută de striuri longitudinale, lungi de 20-30 cm, groase de 0,5-2 cm. Culoarea este brun-cenușie la exterior, galben-cenușie la interior; au miros slab, necaracteristic, iar gustul este la început dulceag, apoi amar, astringent. 

Specia, originară din Europa, vestul Asiei și Africa de Nord, este exportată astăzi de țările din Europa de Sud- Est.

Compoziție chimică:

- izoflavonoide

- triterpene 

- steroli 

- ulei volatile (trans-anetol, carvona, mentol) 

- saponine – prezența acestora în rădăcinile de osul iepurelui este în strânsă legătură cu solul pe care cresc plantele. 

Acțiune:

 - remediu diuretic.

Indicații:

 - afecțiuni inflamatorii ale tractului urinar;

 - prevenirea formarii calculilor renali;

 - eliminarea calculilor;

 - medicina tradițională indică rădăcina de osul iepurelui ca diuretic și în tratamentul afecțiunilor reumatice, în gută, dermatite cronice renali.

 Mod de administrare:

 - peste 2-2,5 g produs vegetal mărunțit se aduce o cană de apă la fierbere, se lasă în repaus 20-30 minute apoi se filtrează; se administrează 2-3 căni pe zi între mese;

 - produsul vegetal mărunțit intră în compoziția unor ceaiuri. 

 Studii recente au demonstrat că modul de extracție al materialului vegetal influențează efectul diuretic:

 - infuzarea permite păstrarea unei părți mari din componentele volatile ceea ce asigură un efect diuretic mai intens;

 - prin decocție uleiul volatil se pierde și în plus din produsul vegetal se extrage și o componentă nevolatilă (neprecizată chimic), greu solubilă în apă și care dezvoltă acțiune antidiuretică;

 - la administrarea prelungită a infuziei din osul iepurelui efectul diuretic scade ca intensitate;

 - se administrează cu pauză (4-5 zile administrare, 8-10 zile pauză). 

Bibliografie: 

1.Dannhardt G. et. al., Pharm. Pharmacol. Lett., 1992, pag. 2, 161 

2. Kartnig Th. et. al., Pharm. Acta Helv., 1985, pag. 60, 253. 

3.Stănescu U., Miron A., Hâncianu M., Aprotosoaie C., Plante medicinale de la A la Z: Monografii ale produsului de interes terapeutic, vol. II , 2004 , pag. 410-413