Melilotus officinalis - Sulfina comună

Produsul vegetal este constituit din somitățile florale ale speciei Melilotus officinalis Pall. (sulfina comună) și/sau Melilotus altissima Thuill. (sulfina înaltă) din familia Fabaceae.

Melilotus officinalis ( L). Pall este o plantă bienală, erbacee, cu o tulpină ramificată care poate atinge 120 cm înălțime. Frunzele sunt alterne, trifoliate, cu margini fin dințate; au lungimi cuprinse între 1,5 și 3 cm. Florile, de tip papillionaceu, mici (nu depășesc 6 mm lungime), galbene sunt grupate în raceme. Fructele sunt păstăi indehiscente. 

Produsul vegetal este constituit numai din părțile superioare ale tulpinilor și nu trebuie să conțină fructe; are un gust sărat amărui și un miros aromat, caracteristic, de fân proaspăt cosit (cumarină).

Compoziție chimică:

- derivați cumarinici (cumarina, melilotina);

- flavonozide;

- sapogenoli (acid oleanolic);

- acizi fenolici (acid cumarinic, acid melilotic, acid melilotincumarinic);

- componente volatile;

- polizaharide. 

 Planta proaspătă conține glicozide ale acizilor cumarinic și melilotic (melilotozida) inodore.

 Acțiune:

- în medicina populară produsului vegetal i s-au atribuit proprietăți emoliente, digestive si analgezice fiind administrat în diaree, colici, flatulență, dar și extern în dureri reumatice și abdominale, ulcerații.

- extractele din Meliloti herba:

a) au proprietăți antiedematoase și îmbunătățesc circulația venoasă și limfatică și scad permeabilitatea capilară;

b) se administrează intern în insuficiența venoasă cronică (reduc semnificativ edemul, crampele nocturne și senzația de “picioare grele”), tromboflebită, sindrom post - trombotic, hemoroizi, edem limfatic și extern în contuzii, luxații, fragilitate capilară cutanată;

c) experimentele în vivo au evidențiat proprietăți cicatrizante și antiinflamatoare (15-20 g extract/zi).

- conform unor cercetări mai vechi (1962-1965) cumarina are proprietatea de a diminua vâscozitatea lichidului din focarele inflamatorii stimulând proteoliza ca urmare a activării macrofagelor; totodată, pentru cumarină, s-a demonstrat un efect limfokinetic în sensul că accelerează evacuarea limfei din focarul inflamator.

Indicații:

- florile se utilizează ca aromatizant în fitopreparate și în industria tutunului.

- polizaharidelor din Meliloti herba li se atribuie proprietăți imunostimulatoare și antistres-adaptogene. 

- produsul vegetal uscat și conservat în condiții corespunzătoare este lipsit de efecte anticoagulante. 

Interacțiuni medicamentoase:

- nu se administrează extractele din Meliloti herba concomitent cu aspirină, warfarină,etc. 

Contraindicații:

- disfuncții hepatice. 

Mod de utilizare: 

- se utilizează proaspăt sau uscat, sub formă de infuzie, extract fluid atât intern cât și extern;

- infuzia se prepară din 2-3 g produs vegetal fin pulverizat și 150 ml apă la fierbere; după 5-10 minute se filtrează; 

- ca antiflebitic se recomandă 2-3 căni de infuzie pe zi;

- în inflamații și hemoroizi se utilizează cataplasme;
- produsul vegetal se umectează cu o cantitate egală de apa fierbinte, se împachetează într-o bucată de pânză și se aplică pe zona afectată;

- extractele din Meliloti herba intră în compoziția unor preparate cu acțiune antiflebitică.

Bibliografie:

 1. Mills S., Bone K., Principales and Practice of Phytotherapy, Modern Herbal Medicine, Churchill Livingstone Edinburgh, London, New York, Toronto 2000, pag. 483.

 2. Stănescu U., Miron A., Hăncianu M., Aprotosoaie C., 2004 - Plante medicinale de la A la Z; Monografii ale produselor de interes terapeutic; vol. II: J-Z, pag. 379-383

 3. Piller N.B., Arzneim. - Forsch./Drug Res., 1977, pag. 27, 860.